Paronichia, cunoscută și sub numele de panarițiu, se referă la o infecție a pielii din jurul unghiei, care poate afecta degetele mâinilor sau picioarelor.

Cauzele paronichiei

Paronichia este provocată mai des de bacterii (frecvent Staphylococcus aureus), dar sunt și cazuri în care agentul cauzal este reprezentat de virusuri (Herpes simplex) sau fungi (diverse specii de Candida). Există, de asemenea și forme neinfecțioase, datorate contactului cu anumiți factori de mediu sau ca urmare a unor tratamente farmacologice.

În funcție de modul de apariție și evoluție se disting două forme: acută și cronică.

Paronichia acută

  • debutează brusc, cu durere, edem, roșeață și încălzirea zonei afectate, care pot evolua spre formarea unui abces, cu secreție purulentă; în formele severe, aspectul unghiei poate fi și el modificat (decolorare, deformare, desprindere);
  • este precedată, de obicei, de leziuni minore ale pielii (tăieturi, mușcături, unghii roase sau tăiate incorect);
  • etiologia este frecvent bacteriană (Staphylococcus aureus, dar și specii de streptococi sau Pseudomonas).

Paronichia cronică

  • debutează lent, cu simptome și modificări locale care se dezvoltă treptat și pe o perioadă mai lungă, fiind considerată cronică atunci când evoluția (constantă sau recurentă) depășește șase săptămâni;
  • este provocată de acțiunea cumulată a mai multor factori: expunerea prelungită la umezeală (spălarea frecventă a mâinilor), contactul cu substanțe iritante, agenți infecțioși care pătrund prin spațiul lăsat de desprinderea cuticulelor (frecvent specii de Candida, dar și bacterii);
  • persoanele cu diabet zaharat sau în tratament cu anumiți agenți farmacologici sunt mai predispuse la dezvoltarea paronichiei cronice.

Diagnosticul paronichiei se bazează pe examinarea clinică a degetului afectat. Medicul va evalua simptomele, aspectul faldurilor unghiei și eventualele modificări ale acesteia. În cazurile complicate se pot efectua culturi microbiologice sau biopsii ale pielii.

Tratamentul paronichiei

Variază în funcție de cauză și severitatea infecției.

  • paronichia acută se poate trata cu băi calde antiseptice, antibiotice locale sau orale, iar în cazurile grave, drenaj chirurgical;
  • paronichia cronică necesită evitarea umezelii excesive și utilizarea de antifungice locale sau sistemice.

Evoluție și complicații

Dacă nu este tratată corespunzător, paronichia cronică poate duce la deformarea permanentă a unghiei și la infecții recurente. În unele cazuri, pot apărea modificări ale culorii și texturii plăcii unghiale, afectând aspectul estetic și funcțional al degetului.

În cazuri mai severe, infecția poate ajunge să se răspândească în straturile mai profunde ale pielii sau chiar în os (osteomielită).

Dacă simptomele persistă sau se agravează, este recomandată consultarea unui medic specialist pentru un tratament adecvat.

Măsuri preventive

  • mențineți o igienă riguroasă a mâinilor și unghiilor;
  • tăiați unghiile drept și nu prea scurt;
  • evitați manichiurile agresive;
  • folosiți mănuși de protecție când lucrați cu apă sau substanțe chimice;
  • solicitați consultul specializat dacă simptomele persistă sau se agravează, mai ales dacă suferiți de boli cronice.

Dr. Cătălina Panaitescu
medic primar medicină de familie

Resurse bibliografice

    1. Rockwell PG, Acute and Chronic Paronychia, Am Fam Physician, https://www.aafp.org/pubs/afp/issues/2001/0315/p1113.html