Sindromul de tunel carpian se manifestă prin amorțeală, furnicături și/sau durere la nivelul mâinii și antebrațului afectat și este provocat de comprimarea nervului median la nivelul încheieturii mâinii.
Noțiuni de anatomie
Delimitat între oasele carpului și ligamentul retinacular anterior, tunelul carpian conține, pe lângă nervul median, tendoanele mușchilor flexori ai degetelor și tecile sinoviale ale acestora. Fiind o structură rigidă, orice modificare de calibru, prin inflamație sau traumatism are potențialul de a afecta nervul median.
- carp – ansamblul celor opt oase care alcătuiesc scheletul încheieturii mâinii
- eminența tenară – masa din regiunea palmară formată de mușchii degetului mare
- ligamentul retinacular anterior – bandă de țesut fibros care acoperă tunelul carpian
- police – degetul mare al mâinii
Cauze și mecanisme de producere
În majoritatea cazurilor, sindromul de tunel carpian este idiopatic, adică fără cauze identificabile.
- Alte circumstanțe posibile sunt:
- boli inflamatorii reumatismale (de exemplu, artrita reumatoidă)
- boli sistemice cu neuropatii cronice: diabet zaharat, gută, mixedem, acromegalie
- anomalii anatomice musculare sau tendinoase
- mișcări repetitive prelungite (de exemplu, folosirea mouse-ului la calculator), microtraumatisme repetate sau traumatisme locale majore, cu complicații imediate (luxația sau fractura pumnului) sau la distanță (calus vicios, retracția flexorilor după amputații digitale)
- chisturi artrosinoviale palmare, tumori sinoviale, tendinoase, osoase sau vasculare
- boli infecțioase (tuberculoză, lepră)
Simptome
- durere, de regulă moderată, cu iradiere spre antebraț
- furnicături difuze, frecvent la nivelul degetelor I – IV, cu caracter predominant nocturn, care se remit la reluarea mișcărilor
- atrofia musculaturii din regiunea eminenței tenare și tulburări trofice la nivelul policelui (în compresiunile severe)
- afectarea mișcărilor de abductie și opoziție a policelui
Diagnosticul
Se pune în prezența simptomelor, a factorilor de risc menționați, a examenului clinic și a unor investigații paraclinice.
Semnul Tinel este pus în evidență printr-o manevră în care medicul realizează percuția nervului median în zona încheieturii mâinii și este pozitiv atunci când aceasta determină apariția simptomelor.
Semnul Phalen se referă la apariția simptomelor după flexia pumnului timp de un minut.
Investigațiile paraclinice care pot fi recomandate de medic, în funcție de fiecare caz în parte sunt:
- radiografia standard a articulației pumnului, față și profil (posibile anomalii de structură sau sechele ale unui traumatism local)
- ecografia
- electromiografia
- tomografia computerizată și rezonanța magnetică nucleară (recomandate numai atunci când se bănuiește existența unei tumori intracanaliculare)
Opțiuni terapeutice
- tratamentul medical constă în administrarea de infiltrații intracanaliculare de corticosteroizi, în asociere cu antiinflamatorii nonsteroidiene și anestezice locale (de primă intenție, în situațiile care nu reprezintă cazuri acute)
- tratamentul chirurgical este rezervat cazurilor acute și celor în care simptomatologia nu se remite după tratamentul medical si este ineficient în prezența neuropatiilor sistemice
Bine de știut
- tratamentele farmacologice cu administrare sistemică sunt uneori recomandate, dar părerile privind eficiența lor nu sunt unitare în lumea medicală
- prognosticul depinde de momentul în care se pune diagnosticul, fiind favorabil atunci când tratamentul a putut fi aplicat înainte ca leziunea nervului median să devină ireversibilă
Dr. Cătălina Panaitescu
medic primar medicină de familie
Comentarii recente